Skip to content Skip to footer

CETĂŢENI

aka Cetățenii din Vale, Stoenești, Bădeni, Cotenești

Complexul arheologic din cea de-a doua epocă a fierului de la Cetățeni se află localizat în nord-estul județului Argeș, pe valea Dâmboviței, la hotarul dintre comunele Cetățeni și Stoenești, la poalele sud-vestice ale Munților Leaota. Peisajul natural este unul straniu, accidentat, dominat de un microrelief carstic și de vârfuri stâncoase, abrupte, ce îngustează acolo semnificativ valea râului.

 

Începuturile explorării acestui sit datează de la mijlocul și din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, din zorii arheologiei românești, strâns legate de numele unor pionieri ai acestei discipline, precum Cezar Bolliac (1845), Alexandru Odobescu (1857), maiorul Dimitrie Pappazoglu (1860) și mai cu seamă Dimitrie C. Butculescu (1876).

 

Zona dominantă a sitului, reprezentată de vârful monticolului Cetățuia (680 m altitudine), a fost ocupată de o fortificație din blocuri de gresie locală prinse cu lut, fără mortar, în incinta căreia a fost ridicat un turn-locuință cu plan pătrat, lângă care a fost săpată în stâncă o cisterna pentru stocarea apei pluviale.

 

Așezarea „civilă”, nefortificată, se întindea, la poalele vestice ale monticolului, de-a lungul malului stâng (estic) al Dâmboviței. Câteva terase propice locuirii au fost amenajate pe terenul ce coboară relativ abrupt de la baza monticolului la râu.

 

O zonă funerară a fost identificată la 300 m către sud de limitele locuirii, în aval, pe malul drept al Dâmboviței. Aici, pe o terasă îngustă aflată la poalele unei stânci pitorești, denumită Colțul Doamnei (un stei vertical ce țâșnește parcă spre cer din spinarea dealului ce mărginește râul către apus), a fost descoperit un mormânt fastuos de incinerație. 

 

Apariția și dezvoltarea ulterioară a centrului geto-dacic de la Cetățeni s-au datorat controlului exercitat asupra rutei de comunicație reprezentată de valea râului Dâmbovița. Această vale a fost dintotdeauna parte a unui vechi drum ce făcea legătura între Dunăre (și mai departe, către est, Marea Neagră) și Carpați (și mai departe, către nord, prin pasul montan Rucăr-Bran, teritoriul transilvan).  

 

Repertoriul vectorilor cronologici precum importurile (între care ștampilele amforice rhodiene ocupă locul fruntaș – cel mai consistent lot livrat de o așezare geto-dacică), fibulele și accesoriile vestimentare, monedele, anumite forme ceramice, la care se adaugă în ultimii ani datările radiocarbon, îngăduie plasarea începuturilor locuirii cel mai târziu în prima jumătate a sec. II a.Chr.; pentru finalul așezării trebuie avută în vedere o dată nu mai devreme de mijlocul / a doua treime a sec. I p.Chr. Prin urmare, situl de la Cetățeni se numără printre așezările cu cea mai îndelungată durată de locuire continuă din întregul areal al culturii geto-dacice „clasice”.       

 

În Evul Mediu, situl geto-dacic a fost suprapus de o așezare prosperă, iar fortificația de pe vârful monticolului se va transforma într-o cetate, probabil una cu rosturi vamale, de la înălțimea căreia ce putea supraveghea ușor, din cel mai propice punct, drumul ce unea Târgoviștea cu Câmpulungul și cu Rucărul.  

 

În prezent, zona arheologică de la Cetățeni își trăiește anii cei mai nefaști din întreaga sa existență. Cu un peisaj actual respingător, agresiv și haotic antropizat, așezarea „civilă” de pe malul stâng al Dâmboviței, precum și zona funerară de sub Colțul Doamnei sunt în totalitate suprapuse de cătunul Valea Cetățuia, extinderea abuzivă și necontrolată a așezării contemporane scăpând efectiv de sub control după anii ’90 ai secolului trecut. Nici reședința aristocratică geto-dacică fortificată de pe vârful monticulului Cetățuia nu a fost scutită de „sufocarea” modernă: micul platou de pe vârf este ocupat în totalitate de o mănăstire ortodoxă.

Copyright 2025- Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei