JIGODIN
Jigodin I ”Câmpul Morii”La sud de municipiul Miercurea Ciuc, pe malul drept al Oltului, deasupra Băilor Jigodin, se ridică un pinten stâncos (709 m), ce coboară din extremitatea estică a Munţilor Harghita, spre Olt, închizând partea de jos a depresiunii Ciucului de Mijloc.
Pe platoul special amenajat se păstrează ruinele cetății dacice, intrată în literatura de specialitate cu numele de Jigodin I sau Jigodin – „Câmpul Morii” (Malomföld). Platoul, de formă alungită (65 x 45 m), cu contur neregulat, uşor înclinat spre est, are spre sud o șa de legătură spre înălțimile din jur. Pe marginile lui a fost înălțat un zid de piatră, iar în colțul de nord-vest un bastion. Urmele zidului, asemănătoare astăzi unui val, sunt bine conturate pe laturile de sud şi vest şi aplatizate (dar vizibile) pe cea nord-vestică. Pe laturile nordice şi estice zidul a fost distrus în totalitate. Acest lucru s-a petrecut ca urmare a curățării terenului de-a lungul secolelor în vederea utilizării lui în scopuri agricole.
Primele mențiuni despre fortificație se datorează lui Iuliu Marțian (1867-1937), care identifică locul în timpul perieghezelor sale de la începutul secolului XX. Abia în 1950 se face prima săpătură arheologică aici, mai precis un sondaj de verificare, realizat de un colectiv condus de Mihai Macrea. Săpături arheologice sistematice au debutat în 1980 și s-au încheiat în 2006, cele 11 campanii fiind conduse de la început de Petre Roman și, ulterior, de Viorica Crișan.
Aproximativ 80% suprafața sitului este epuizată în ce privește cercetarea; cca. 30 % din suprafaţa sa a fost cercetată prin săpături arheologic sistematice și de salvare; și cca. 50% a fost distrusă de lucrările de amplasare a două antene de telecomunicații: una în 1997 amplasată cu succes; cealaltă în 2005, pentru care a fost făcută numai groapa pentru fundație. În ambele situații platoul a fost afectat și de drumul amenajat cu pietriș, necesar transportului utilajelor. Materialul arheologic rezultat din excavarea fundației pentru antena de telemobil din 2005 a putut fi recuperat; cel de la fundația antenei din 1997, nu.
În cuprinsul fortificaţiei au fost cercetate mai multe locuinţe de suprafaţă, unele dintre ele interpretate ca fiind ateliere de fierar, din cauza creuzetelor şi a zgurii de fier identificate pe vetrele lor.
Stratigrafia înregistrată și materialul arheologic documentat până în prezent au permis datarea fortificației în cuprinsul secolelor 2 BC – începutul secolului 2 AD.
Materialul arheologic descoperit în fortificație se află în patrimoniul Muzeului Secuiesc al Ciucului din Miercurea Ciuc, al Muzeului Național Secuiesc de la Sfântu Gheorghe și al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei.










